Vorbeam în articolul anterior despre programele de arhitectură care au îmbrăţişat stilul neoromânesc în perioada interbelică, iar din enumerarea acestora se poate înţelege că a fost îndrăgit şi folosit cam peste tot. Dintre toate instituţiile însă, cea care l-a folosit în mod exclusiv a fost Biserica. Au fost realizate biserici extraordinare pe care le îndrăgim şi cu care ne mândrim şi astăzi: Bisrica Sf Elefterie din Bucureşti, Catedrala din Timişoara, Catedrala din Târgu Mureş, şi multe altele.

Din păcate însă ştiinţa de a proiecta biserici frumoase s-a pierdut odată cu dispariţia ultimilor  arhitecţi ai stilului neoromânesc din perioada interbelică. O excepţie în cadrul acestor arhitecţi o reprezintă arhitectul Grigore Ionescu Berechet care a ocupat poziţia de architect şef al Patriarhiei Române până în anii ’60 şi sub umbrela căreia a putut să-şi exercite profesia în stilul îndrăgit. Ceilalţi au trebuit să proiecteze în stilul promovat de noua putere socialistă sau să dispară. Cu alte cuvinte, i-au pus pe Mozart şi Bethowen să cânte manele! N-au rezistat mult…

Şi uite aşa aterizăm în anii ’90 când vântul libertăţii suflă cu putere în România şi încep iarăşi să se construiască biserici. Au fost construite până în 2010 peste 10 000 de biserici şi mănăstiri noi. Cu foarte mici excepţii aceste arată ca nişte blocuri socialiste peste care s-a pus o turlă. Abea în ultimii trei ani am început să zăresc biserici în construcţie care să arate a biserici, lucru care mă bucură!

Având toate aceste gânduri în minte, îmi doream să proiectez şi eu o biserică, iar ocazia a apărut pe neaşteptate. Un preot slujitor la unul din spitalele Bucureştene m-a rugat să proiectez o bisericuţă pentru spitalul unde slujeşte. Cerinţele au fost ca această bisericuţă sa aibe aproximativ 70mp şi să prevăd şi un demisol. Biserica rezultată se încadrează în 5x14m, iar stilul vă las să-l apreciaţi singuri!

 

 

 

Lasă un răspuns