Arborele lui Iesei reprezintă genealogia Mântuitorului, subiect des întâlnit în pictura monumentală a diferitelor epoci, în icoane, însă foarte rar în sculptură.
Îl întâlnim, totuși, în repertoriul ornamental al iconostaselor brâncovenești, fiind un element distinctiv și recognoscibil pentru acest stil. Aș aminti la întâmplare, și nu după importanță sau realizare artistică, doar câteva lăcașuri ortodoxe, unde este prezent în sculptură: Mănăstirea Hurezi, Stavropoleos, Paraclisul Patriarhal, Mihai Vodă, Surpatele etc.
Făcând o scurtă descriere a tâmplei (arhitravei) care include acest motiv ornamental, ARBORELE LUI IESEI, putem observa bogăția îmbinării elementelor sculptate, cu chipuri pictate, iar acolo unde tehnica de lucru este doar basorelieful, prin drapajul bogat, prin tehnica de „patinare” a lemnului sau aurire, ACESTA face parte și se confundă cu ansamblul ornamentelor vegetale.
Pornind din același vrej (lujer), având și o libertate compozițională, remacăm că se întrepătrund flori, fructe din specii diferite cu elemente figurative, coroane etc. dispuse simetric pe anumite trasee geometrice, încât formeză vizual o împletitură unitară pe toată orizontalitatea arhitravei.
Astăzi, această frumoasă reprezentare a Arborelui lui Iesei a dispărut total din ornamentica scupturală a iconostaselor, de aceea am încercat să îl repun în valoare ca o continuare a tradiției și ca o prețuire a artei de sorginte brâncovenească.