Undeva pe o stradă în apropiere de Piaţa Dorobanţi se află o vila pe care doresc să v-o prezint în acest articol. Stilul arhitectural l-am numit „mediteranean” şi ţin să precizez că este o denumire personală pe care o voi folosi până ce voi găsi informaţii care să mă corecteze. Acest stil a fost folosit în mod destul de larg în Bucureşti în perioada interbelică, iar cine va face o plimbare în zonă pentru a admira această casă, va găsi şi alte case în acelaşi stil, în vecinătatea sa. Eu personal am să mai public şi alte case în stil mediteranean.
Acest stil arhitectural are trăsături asemănătoare în principal cu două stiluri ce nu sunt cunoscute la noi şi anume Spanish Revival Style şi Italienate Style. După cum şi numele lor le definesc, au legătură cu arhitectura clasică din Italia şi Spania, existând deosebiri între ele dar pe alocuri şi un trăsături ce le înrudesc. Pentru mai multe informaţii şi imagini vă invit să accesaţi wikipedia sau google/imagini.
Casa pe care v-o prezint are o volumetrie foarte frumoasă, un joc de texturi (cărămidă şi piatră) foarte bine şi atent realizat, iar detaliile sunt extraordinare. Am să vă atrag atenţia asupra unui balconaş singular cu o coloană neoclasică, pătrată în secţiune, la unul din lateralele sale şi cu un gargui sub acesta. De asemenea veţi vedea un balşcon cu trei traforuri pe latura lungă, cel din stânga reprezentând un leu înaripat cu o carte în mână şi care calcă pe un balaur, panoul din dreapta reprezintă un vultur cu o carte în ghiare şi un balaur la bază, iar central este un panou cu doi păuni ce se hrănesc dintr-un plantă. Panoul traforat lateral de la acelaşi balcon reprezintă un înger cu o carte în mână. Avem reprezentaţi aici trei dintre evanghelişti prin simbolurile lor, leul, vulturul şi îngerul, iar despre simbolismul panoului cu păuni vă invit să citiţi aici.
