Stilul de arhitectură neoromânesc a apărut la sfarşitul secolului XIX, a cunoscut o recunoaştere şi apreciere foarte mare odată cu expoziţia internaţională de la Bucureşti din 1906 şi a fost folosit pe scară largă în perioada interbelică. A apărut ca urmare a mişcării generale de exprimare a identitaţii naţionale din Europa de la mijlocul secolului
