Făcând referire la sursele de inspiraţie ale stilului neoromânesc menţionate în primul articol, vă prezint în rândurile ce urmează câteva detalii despre arhitectura epocii lui Ştefan cel Mare cu accent pe trăsăturile gotice şi reflexiile acesteia în stilul neoromânesc.
În Moldova secolului XIV arhitectura a luat un avânt extraordinar datorită faptului că se cerea o schimbare în arhitectura tradiţională care nu mai satisfăcea cerinţele epocii. Ia naştere în acest fel stilul moldovenesc, un stil specific local, integrat cu subtilitate în arhitectura acelei epocii de medievalitate târzie, o originală sinteză de elemente bizantine, romanice şi gotice, aşezate toate pe o bază de elemente autohtone preluate din arta meşteşugarilor locali. Marea epocă în care se afirmă stilul moldovenesc este cea a domniei lui Ştefan cel Mare.
Principalele caracteristici ale stilului moldovenesc sunt urmatoarele (observabile în cadrul bisericilor din acea epocă):
– plan dreptunghiular sau triconc (adică cu trei abside dispuse pe laturile de nord, est şi sud ale edificiului);
– interiorul include un naos, un pronaos şi o gropnita (spaţiu funerar);
– separarea dintre încaperi se face prin ziduri groase, în general nu au coloane (sunt spaţii închise, pridvorul deschis apare târziu);
– o singură turla cel mult, amplasată pe o bază sau mai multe baze în formă de stea;
– sistemul ,,moldovenesc” al supraînălţării bolţilor (turlelor) în interior, prin suprapunerea arcurilor încrucisate ( în diagonală);
– bogatul decor extern al faţadelor, obţinut prin utilizarea inteligentă a materialelor de construcţie: piatră, caramidă şi uneori ceramică.
Trăsăturile de influenţă gotică se pot observa în diverse elemente cum ar fi:
– contraforţii care sprijină zidurile;
– nervurile de piatră ale bolţilor;
– tendinţa de înalţare a bisericilor;
– elemente decorative ale sculpturii în piatră (profile de socluri,chenare de uşi şi de ferestre);
– forma acoperişului turlelor şi clopotniţelor;
După cum se observă, toate aceste trăsături fac referire în special la arhitectura bisericilor. În noul stil românesc de arhitectură de la începutul sec. XX folosit pe scară largă în arhitectura laică, au fost preluate în special elemente decorative cum ar fi chenarele de uşi şi de ferestre şi contraforţii de spijin ai zidurilor.
Se observa în imaginea de mai jos la ferestrele bisericii Mănăstirii Putna un chenar de influenţă gotică:
Acest tip de ancadrament este reluat mai târziu în secolul XVIII la ferestrele bisericii mănăstirii Sihăstria, fiind reluat şi folosit apoi în stilul neoromânesc:
Un portal de tip gotic arată aşa:
Caracteristic pentru un astfel de portal sunt planurile multiple ale decoraţiunii, dispuse concav.
Ma jos sunt câteva exemple de portaluri neoromâneşti de inspiraţie gotică:
Vă invit să urmăriţi aceste detalii neoromâneşti la casele pe lângă care treceţi. Ele sunt foarte răspândite şi dau un farmec aparte.
Cu drag,
arh Adrian Păun