Am vorbit în articolele precedente despre sursele de inspiraţie ce stau la baza stilului neoromânesc şi am prezentat câteva trăsături ale acestuia ce reprezintă elemente de identiate culturală şi istorică. Voi vorbi în cele ce urmează despre elemente de identiate religioasă ce se regăsesc în special la nivelul decoraţiei.
Scurtă introducere
Arhitectura creştină a dezvoltat o simbolistică a elementelor sale indiferent de ţara sau continetul unde s-a manifestat. În Europa simbolistica a fost iniţiată de arhitectura clasică în care coloanele erau asociate unor tipuri umane: coloana dorică era asociată cu trupul unui bărbat, coloana ionică cu trupul unei femei, iar coloana corintică cu cea a unei fecioare. Mai târziu, în creştinism, coloanele au fost înţelese ca un grup de credincioşi ce participă la viaţa bisericii. Alt simbol este cel al lujerilor de plante şi flori ce sugerează frumuseţea gradinii raiului. În occident arta creştină a căpătat o direcţie figurativă a naturii, în timp ce în ortodoxie accentul s-a pus tot mai mult pe reprezentarea spiritualităţii.
Decoraţia neoromanească
Iniţiatorii stilului arhitectural neoromânesc au apelat la elemente decorative cu semnificaţie simbolică preluate din arta primelor secole creştine. Şi-au prezentat identiatea creştin ortodoxă cu foarte multă delicateţe, ascunzând-o în decoruri florale sau animaliere a căror simbolistică avea aproape 2000 de ani. La prima vedere ele par a fi folosite doar ca decor însă descifrarea lor de deschide un întreg univers nebănuit. În imaginile de mai jos vă prezint câteva moduri de folosire a viţei de vie ce îl simbolizează pe Hristos.
După cum se vede în imaginile de mai sus, locul de plasare a elementului decorativ este foarte variat şi în acelaşi timp foarte unitar, viţa de vie regăsindu-se peste tot.
Vă invit să urmăriţi postările următoare în care voi prezenta şi alte elemente decorative, pline de frumuseţe şi simbolism.
V-a plăcut? Spune-ţi şi prietenilor!