Vă prezint în acest articol o clădire specială nu atât dimensiunilor sale sau funcţiunii pe care o adăposteşte, ci mai ales stilului arhitectural folosit: este vorba despre Palatul Arhiepiscopal situat în incinta arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului din Roman.
Clădirea este în prezent monument de arhitectură deşi poate pe mulţi dintre dumneavoastră nu vă impresionează la prima vedere. Totuşi statutul de monument este binemeritat şi am să vă explic de ce.
Stilul arhitectural este de fapt o combinaţie de stiluri neoclasic şi neoromânesc. Stilul neoclasic se observă în volumetria folosită, simplă şi riguroasă, cu un accent în dreptul intrării principale. Observăm de asemenea cornişa care este realizată dintr-un profil decorativ, iar streaşina foarte îngustă. Acoperişul este de tablă fălţuită, cu o pantă destul de mică.
Stilul neoromânesc se observă la coama ornamentală de pe acoperiş, la ancadramentele de uşi şi ferestre şi la tâmplăria uşilor şi ferestrelor.
Analizând aceste elemente ne dăm seama că Palatul Arhiepiscopal a fost proiectat/realizat în perioada de început a stilului neoromânesc, când stilul neoclasic era încă foarte la modă, dar „tânărul” stil naţional începea şi el să câştige teren.
