Voi vorbi în acest articol despre simbolurile Sfinţilor Evanghelişti. În toate bisericile ortodoxe, pe cele patru triunghiuri sferice de la baza turlei principale sunt reprezentaţi cei patru Sf. Evangheliști, sau simboluri ale lor: Îngerul – Matei, Leul – Marcu, Vițelul (Boul) – Luca, Vulturul – Ioan. Leul îl simbolizează pe Sf. Evanghelist Marcu, deoarece începe
Am să vă explic în acest articol un alt simbol creştin prezent în decoraţia neoromânescă: păunul ce mănâncă struguri. Iată mai jos câteva exemple existente în Bucureşti:
V-am prezentat în articolul precedent câteva imagini de detaliu ale unei case în stil neoromânesc din perioada interbelică pentru a evidenţia identiatea creştină a stilului prezentă în elementele decorative. Vă prezint în cele ce urmează câteva imagini de ansamblu ale acestei case din perioada interbelică ce se găseşte în Bucureşti, zona Arcului de Triumf.
Am vorbit în articolele precedente despre sursele de inspiraţie ce stau la baza stilului neoromânesc şi am prezentat câteva trăsături ale acestuia ce reprezintă elemente de identiate culturală şi istorică. Voi vorbi în cele ce urmează despre elemente de identiate religioasă ce se regăsesc în special la nivelul decoraţiei.
Acest proiect a fost publicat în revista „Casa de Vacanţă”, în numărul din septembrie 2013. Urmând invitaţia pe care v-am facut-o în numărul din august, vă supun atenţiei un proiect de casă situată pe un teren în pantă, într-o zonă deluruoasă bogată în vii. Este vorba de o casă relativ mică, cu doar două dormitoare,
În rândurile ce urmează am să detaliez stilul brâncovenesc, parte componentă a stilului neoromânesc. „Bazele înfloririi din epoca brâncovenească au fost puse în timpul celor două decenii de domnie a lui Matei Basarab. În perioada care a urmat s-a dezvoltat mai ales arhitectura conacelor boierești, care vor crea o paradigmă a edificiului reprezentativ muntenesc, caracterizată
Stilul de arhitectură neoromânesc a apărut la sfarşitul secolului XIX, a cunoscut o recunoaştere şi apreciere foarte mare odată cu expoziţia internaţională de la Bucureşti din 1906 şi a fost folosit pe scară largă în perioada interbelică. A apărut ca urmare a mişcării generale de exprimare a identitaţii naţionale din Europa de la mijlocul secolului