„Situat în oraşul Ştefăneşti, judeţul Argeş, conacul familiei Brătianu, numit ca şi satul în care se care se află, Florica, în amintirea primei fiice a lui Ion C. Brătianu, este unul din cele mai frumoase domenii boiereşti din România, păstrat foarte bine până în zilele noastre.
Domeniul Florica – format din conac, fermă, capelă, cramă, gară şi chiar un observator astronomic, toate amplasate în mijlocul unui vast parc, înconjurat de podgoriile de la Ştefăneşti- este opera primilor doi Brătieni, Ion şi Ionel, tată şi fiu, care – fiind pasionaţi constructori, în special ultimul – au transformat o cochetă casă de administraţie a moşiei într-o somptuoasă reşedinţă boierească, în care s-au luat importante decizii privind istoria noastră.
Construirea casei de la Florica a început în anul 1858, după ce Ion C. Brătianu s-a căsătorit cu Pia Pleşoianu, noua familie stabilindu-şi căminul la ţară. Cât timp a trăit “Vizirul” (Ion C. Brătianu) casa a menţinut acel stil sobru, impus de gusturile sale simple. Aşa cum arată azi, întregul ansamblu de la Florica este rodul pasiunii de a construi a lui Ionel Brătianu „care a răsturnat aproape tot ce a rămas de la tatăl său şi care dintr-o căsuţă lângă vie a făcut o instalaţie confortabilă cu parc, fermă şi chiar cu un observator astronomic”. Stilul casei este neoromânesc, împletind frumos modernul cu tradiţionalul. Amenajările şi construcţiile pe care Ionel Brătianu (1864-1927) le-a făcut la Florica au durat din 1889 până în 1925, intre anii 1905-1912 sub directa conducere a arhitectului Petre Antonescu.
Înanul 1948 conaculestenaţionalizat, iarproprietarulestearestat. Clădireacadeînparaginădupă ce estefolosită ca sediupentrurefugiaţiigreci ai lui Marcos. După 1970 intrăînvizorulgospodăriei de partidşiesterestauratăşiremobilatăpentru a deveni „casă de oaspeţi”. În anul 1990 MinisterulCulturiihotărăşterealizareaCentrului de Cultură „Brătianu”, iardupăanul 2003 esteadministrată de ConsiliulJudeţeanArgeş.” (Centrul de Cultură Brătianu)
